Caro Renato

 

Caro Renato,
n'ata fenesta a Napule se chiuse:
te ne sì ghiut'ajeri, all'improvviso
a Dio nun ll'e vuluto fa aspettà.
 

Caro Renato,
nu sacc’e cose ce rimast'e te
e so ricorde fatte sul'e musica
'e te nun ce putimme maie scurdà.
 

Sti note parlano, pare che chiagnene
se ne so accorte ca nun staie sunnanno tu.
 

E mo staie llà,
staje cammenanno ‘nzieme cu Totò
tutt'elegante stev'a t'aspettà
pecchè stev arrivanno mparaviso
natu piezzo 'da città
 

E mo staie llà,
stanno sunanno ll'angele cu tte
'nanz'a nu pianoforte ncopp'e nuvole
e pure Dio te vo sentì e cantà.
 

Je stongo ccà,
parlann'e te
tu ca staie llà,
 

salutame a mammà!